Sminteala acatistului Sfinților Închisorilor. Versiunea 2012

  E foarte important ca, pentru a înțelege acest articol de blog, să citiți mai întâi acel articol despre caracterul profund eretic ecumenist si fascist al Mișcării Legionare! Apăsați pe acest link pentru a-l vedea.

   În începutul acestui articol voi reda frânturi din acest acatist prezent pe site-ul oficial al Măn Petru Vodă, ca mai apoi în final să mai adaug unele note importante.

ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

sursa: https://www.atitudini.com/2012/10/acatistul-noilor-mucenici-si-marturisitori-din-temnitele-comuniste/

(Alcătuit în cinstea robilor lui Hristos de la Târgu Ocna, Aiud, Piteşti, Gherla, de la Canal şi din toate celelalte locuri de pătimire)

......

 

Condacul 1:

Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voas­tre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răs­­­­tig­­­­­nirii voastre pe crucea pătimirii, vă zi­cem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Icosul 1:

...

Bucuraţi‑vă, că Sfântul Arhanghel Mihail (Legiunea Sfântului Arhanghel Mihail) asupra voastră a vegheat;

Bucuraţi‑vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v‑a chemat;

Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărtu­ri­sitori români.

Condacul al 2‑lea:

A încercat fiara roşie să stăpânească lumea întreagă, având de partea ei mulţime de diavoli, dar voi i‑aţi stat împotrivă cu mult curaj, pentru că aţi iubit pătimirea şi aţi avut ca dascăl suferinţa, iar lui Dumnezeu I‑aţi cântat neîncetat: Aliluia.

 

Icosul al 2‑lea:

Aţi ascultat cuvântul care zice: „Pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc” (Citat al lui Cormeliu Zelea Codreanu, link pag.2) , şi, prin pătimirile voastre, v‑aţi asemănat mucenicilor de demult, pentru care vă lăudăm, zicând:

Bucuraţi‑vă, că, prin versuri scrise cu sânge, poeţii temniţelor v‑au întărit;

Bucuraţi‑vă, că talanţii lui Radu Gyr (alt scelerat, a se vedea link-ul de la inceputulpaginii spre articolul de blog despre ML), pentru voi, Hristos i‑a înmulţit;

Bucuraţi‑vă, că această binecuvântare însutit a rodit;

Bucuraţi‑vă, că şi astăzi bem apă curată din acest izvor (numai curat nu e izvorul fascist);

Bucuraţi‑vă, că sufletelor apăsate de teamă şi frică le este leac tămăduitor;

Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 3‑lea:

„Porunceşte‑mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc şi eu pe o cruce, alături de Tine”, s‑a rugat Ţie, Doamne, părintele Ioan Negruţiu, când i Te-ai arătat în vis, iar Tu ai plinit cererea sa, dar i‑ai dat şi bucuria în­vierii. Şi de aceeaşi bucurie i‑ai învredni­cit pe toţi noii mucenici şi mărturisitori, pentru care ei Ţi‑au adus în dar cântarea: Aliluia.

(Preot Profesor Ioan NEGRUŢIU este ecumenistul care declara:  „Să dea Dumnezeu ca toată frământarea ecumenistă din ultimii ani să aducă roade bogate. Să ne deschidă cât mai curând ochii minţii şi ai inimii ca să ne facă sâ înţelegem că în faţa noastră avem miliarde de semeni străini de Hristos, dacă nu chiar duşmani declaraţi ai Lui şi ai Bisericii Sale; şi că unirea neîntârziată a tuturor creştinilor în duhul dragostei este un imperativ al vremii noastre."  Sursa: cartea “RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI ALE TINERILOR CARE DORESC TOT    ADEVĂRUL DESPRE MIŞCAREA LEGIONARĂ” scrisă de legionarul de frunte Preot Prof. Duiliu Sfintescu- pag 292).

Condacul al 4‑lea:

„Aici va fi într‑o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul stareţ Gherasim Iscu despre temniţa de la Târgu Ocna, şi cuvintele sale s‑au adeverit. Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu a arătat că şi celelalte temniţe au primit această cunună, căci în toate locurile unde s‑a vărsat sângele creştinilor jertfa a rodit. Iar noi, închinându‑ne cu evlavie în faţa noilor mucenici, Îi cântăm Celui ce le‑a dat răbdare în vremea pătimirii cântarea: Aliluia.

 

Icosul al 4‑lea:

Bucuraţi‑vă, că de la Mănăstirea Petru Vodă (locul de unde au plecat cele mai multe sminteli si minciuni legionare) vestea despre jertfa voastră s‑a răspândit;

...

Condacul al 5‑lea:

Cu bucurie am primit cuvintele noului mucenic Valeriu Gafencu, prin care ne‑a vorbit tot soborul sfinţilor închisorilor: „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o mi­nune. În măsura în care mi se va în­gă­dui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi şi voi fi ală­turi de voi” (acest inselat plin de mandrie se vedea deja mântuit). Iar noi, nădăjduind că prin aceste rugăciuni jertfelnice vom avea parte de mila lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia.

 

Condacul al 7‑lea:

Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcă­tu­şu  ne‑a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, cântăm: Aliluia.

(n.ed. Despre viața lui Lăcătușu nu se știu prea multe. Cert e că a fost legionar-fascist. Dați-mi vă rog un singur exemplu de sfânt bărbierit!!! Câtă vreme am fost legionar în duh, și eu mă închinam la cripta lui. Să nu uităm că nici blestemații nu putrezesc, și au înfățișare înfricoșătoare! Minuni și false minuni? În asta va fi specializat antihristul)

Icosul al 7‑lea:

...

Bucuraţi‑vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v‑a acoperit;

Bucuraţi‑vă, că pe cei ce s‑au închinat la sfintele voastre moaşte i‑aţi sprijinit;

Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 8‑lea:

Semn dumnezeiesc I‑au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le‑a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, vă­zându‑i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind mi­nu­nea izvorârii de mir şi de bună‑mi­reasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându‑I lui Dumnezeu: Aliluia.

 

 Icosul al 8‑lea:

De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându‑se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? (vedeți notele din subsol despre minuni și falsele minuni ale antihristului).  Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:

...

Bucuraţi‑vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât; (dacă printre organizatori au fost indivizi dubioși gen Teodot, Ieremia, Țuburlui și alți asemenea ca ei, am mari rezerve. Chimia și Fizica pot rezolva ușor acea problemă. Vedeți proorociile Sf Părinți despre minunile ultimelor veacuri.)

Condacul al 9‑lea:

A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându‑se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I‑au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.

 

Condacul al 12‑lea:

Profetic a fost cuvântul părintelui Gheor­ghe Calciu Dumitreasa (acest părinte a fost ecumenist în cea mai mare parte a vieții sale): „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apă­raţi. Şi morţi vom izbândi”. Căci, oricât ar încerca urmaşii prigonitorilor voştri să defaime şi să batjocorească jertfa voastră, voi răsăriţi şi creşteţi ca nişte flori binemi­rositoare pe pământul inimilor noastre şi, pentru aceasta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce v‑a proslăvit, cântând: Aliluia.

+  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  +  

NOTA AUTORULUI ARTICOLULUI:

 Voi începe cu capitolul "Despre păzirea de cărţile care cuprind învăţături mincinoase" regăsit în cartea Sf Ignatie Briancianinov - Experiențe Ascetice, la pag.92

"Iarăşi îţi aduc, fiu credincios al Bisericii de Răsărit, cuvânt de sfat nemincinos şi bun. Acest cuvânt nu e al meu: este cuvântul Sfinţilor Părinţi. De la ei vin toate sfaturile mele.

Păzeşte-ţi mintea şi inima de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli mincinoşi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfânt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoţeşte şi o ajută duhul diavolului, care este minciună şi părintele minciunii.

Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii. Lucrul acesta să nu ţi se pară ciudat şi de necrezut: aşa spun răspicat luminătorii Bisericii, Sfinţii Părinţi.

Dacă în mintea şi sufletul tău nu este scris nimic, Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura Lui duhovnicească.

De ţi-ai îngăduit a-ţi măzgăli de tot tablele sufletului cu felurite cugete şi întipăriri neduhovniceşti, fără a lua aminte cu înţelepciune şi fereală: „Cine e scriitorul, ce scrie el?", curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin pocăinţă şi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu.

Să scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu.

Pregăteşte pentru acest scriitor minte şi inimă curată, vieţuind cu evlavie şi întreagă înţelepciune: atunci, rugându-te tu şi citind sfinţitele cărţi, pe nebăgate de seamă şi în chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tău legea Duhului.

1 „Nimeni să nu citească", a spus Sfinţitul Mucenic Petru Damaschinul, „cele ce nu slujesc spre a bineplăcea lui Dumnezeu; iar dacă a şi citit vreodată întru necunoştinţă, să se nevoiascâ degrabă a şterge amintirea lor prin citirea Dumnezeiștilor Scripturi, iar dintre acestea a celor care îl ajută cel mai mult la mântuirea sufletului, după starea la care a ajuns,.. Iar dintre cele potrivnice acestora nimic să nu citească. Ce trebuinţă este a primi duh necurat în loc de Duh Sfânt? Fiindcă omul primeşte însuşirea cuvântului cu care se îndeletnicește, chiar dacă cei necercaţi nu văd acest lucru aşa cum îl văd cei care au cercare duhovnicească". Sfântul Petru Damaschinul, Cartea întâi, cap. „Despre dreapta socotinţă".

Nu-ţi este îngăduit să citeşti alte cărţi despre religie decât cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Soborniceşti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fii săi.

Iar dacă gândeşti altfel şi socoti porunca Bisericii mai puţin întemeiată decât socotinţa ta şi a celorlalţi de un cuget cu tine, atunci nu mai eşti fiu al Bisericii, ci judecător al ei.

Mă numeşti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea şi în celelelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne, cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit, decât ca, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deştept decât ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă despărţi de ea. Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu.

Aceştia ştiu că cel care voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (I Cor. III, 19).

Înţelepciunea pământească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu: ea legii lui Dumnezeu nu se supune şi nici nu poate (Rom. VIII, 7). Dintru început aceasta este firea ei; aşa va şi rămâne până ce va lua sfârşit, când pământul şi lucrurile de pe dânsul, iar dimpreună cu ele şi înţelepciunea pământească, vor arde (II Pt. III, 10).

Sfânta Biserică îngăduie citirea cărţilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea şi simţirile inimii vindecate şi luminate de Sfântul Duh, care pot deosebi întotdeauna între adevăratul bine şi răul ce se preface a fi bine şi se ascunde sub chipul adevărului.

Marii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu, care au cunoscut neputinţa cea de obşte a tuturor oamenilor, s-au înfricoşat de otrava eresului şi a minciunii. Ca atare, ei au fugit cu toată râvna de împreună-vorbirile cu oamenii molipsiţi de învăţăturile cele mincinoase şi de citirea cărţilor eretice. Având înaintea ochilor căderea preaînvăţatului Origen, a lui Arie cel iscusit în certuri, a lui Nestorie cel bun de gură şi a altor bogaţi în înţelepciunea acestei lumi, ce au pierit din pricina nădăjduirii în sine şi a părerii de sine, ei au căutat mântuirea şi au aflat-o în fuga de învăţăturile mincinoase, în ascultarea faţă de Biserică până şi în amănuntele cele mai subţiri.

Păstorii şi dascălii cei purtători de Duh şi sfinţi ai Bisericii nu citeau scrierile ereticilor celor hulitori de Dumnezeu decât siliţi de nevoia de neînlăturat a întregii obşti creştine. Prin cuvântul lor plin de putere, cuvânt duhovnicesc, ei au înfierat rătăcirile, au vestit tuturor fiilor Bisericii primejdia ascunsă în scrierile eretice sub numele frumoase ale sfinţeniei şi evlaviei.

Eu şi cu tine însă trebuie să ne păzim neapărat de citirea cărţilor alcătuite de dascăli mincinoşi. Oricine a scris despre Hristos, despre credinţa şi duhovnicia creştină fără să fie mădular al Bisericii de Răsărit, singura sfântă, poartă numele de dascăl mincinos.

Spune-mi, cum este cu putinţă să-ţi îngădui a citi orişice carte, când fiecare carte pe care o citeşti te poartă încotro voieşte, te înduplecă să crezi în tot lucrul pentru care îi face trebuinţă încuviinţarea ta, să te lepezi de tot ce are ea nevoie să lepezi?

Experienţa arată cât de pierzătoare sunt urmările citirii fără dreaptă-socotinţă. Printre fiii Bisericii de Răsărit câte idei despre creştinism nu putem întâlni din cele mai tulburi, mai greşite, mai potrivnice învăţăturii Bisericii, mai defăimătoare ale acestei sfinte învăţături, idei însuşite prin citirea cărţilor eretice!

Nu te mâhni, prietene, pentru preîntâmpinările mele, care sunt insuflate de faptul că îţi doresc binele cel adevărat. Tatăl, mama, dascălul bun nu se înfricoşează, oare, pentru pruncul nevinovat şi fără experienţă, atunci când el vrea să intre într-o cameră unde printre lucruri bune de mâncat se află otravă multă?

Moartea sufletului e mai de plâns decât moartea trupească: trupul mort are să învieze şi adeseori moartea trupului se face pricină de viaţă sufletului; dimpotrivă, sufletul omorât de rău este jertfă a morţii veşnice, iar el poate fi omorât de orice gând care cuprinde vreun fel de hulă împotriva lui Dumnezeu, pe care cei neştiutori nu-l bagă nicidecum de seamă.

Va fi o vreme, a proorocit Sfântul Apostol, când învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci după poftele lor îşi vor alege loruşi învăţători să le răsfeţe auzul, şi de la adevăr îşi întoarce auzul, iar către basme se vor pleca (II Tim. IV, 3-4).

Nu te lăsa înşelat de ridurile răsunătoare ale cărţilor care făgăduiesc să-i înveţe desăvârşirea creştină pe cei ce încă au nevoie de hrana pruncilor; nu te lăsa înşelat nici de podoaba cea din afară a cărţii, de vioiciunea, puterea, frumuseţea stilului, nici de faptul că autorul ar fi, pasămite, sfânt, care şi-a dovedit sfinţenia prin numeroase minuni.

Învăţătura mincinoasă nu se dă înapoi de la nici o născocire, de la nici o înşelăciune ca să dea basmelor sale înfăţişarea adevărului şi astfel să otrăvească mai lesne sufletul cu ele.

Învăţătura mincinoasă este deja, în sine, înşelare. Ea amăgeşte, înainte de cititor, pe scriitor (II Tim. III, 13).

Semnul după care recunoaştem că o carte e cu adevărat folositoare de suflet este că a fost scrisă de un sfânt scriitor, mădular al Bisericii de Răsărit, încuviinţat şi recunoscut de Sfânta Biserică. Amin."

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + +

Sfantul Ciprian al Cartaginei a spus despre cei ce nu sunt cu Biserica:   

„Asemenea oameni, chiar daca au fost ucisi in numele credintei lor, nu-si vor spala nici cu sange greselile lor. Vina dezbinarii e grava, de neiertat, si suferinta n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. Nu pot ramane cu Dumnezeu cei ce nu vor sa fie uniti cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul glorios al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci Insusi Domnul ne atrage luarea-aminte si zice: «Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.» Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte”.