duminică, 4 ianuarie 2015

Distribuiţi la cât mai multă lume! Formular / Memoriu prin care se cere identificarea unei metode alternative ca răspuns la solicitările pacienţilor care din motive de conştiinţă sau religioase refuză Cardul Naţional Electronic de Sănătate.


                      Descarcă formular în format MS Word aici  sau aici!  
Formular / Memoriu   prin care se cere identificarea unei metode alternative ca răspuns la solicitările pacienţilor care din motive de conştiinţă sau religioase refuză Cardul Naţional Electronic de Sănătate.
Acest memoriu trebuie să ajungă completat de cât mai multă lume,  la Ministerul Sănătăţii până pe 9 Ianuarie 2015 folosind una dintre cele două căi:
1. Prin e-mail:   Ministrul Sănătăţii  ministru@ms.ro ; Direcţia de relaţii cu publicul  dirrp@ms.ro;  propuneri@ms.ro ;
2. Scrisoare recomandată către Registratură ( Intr. Cristian Popişteanu, nr. 1-3, sector 1,cod 010024, Bucureşti )



Memoriu adresat conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.)




Subsemnatul ……….   domiciliat la adresa ………..… document identitate: C.I.  Serie …. Nr ………… vă aduc la cunoştinţă următoarele:

În calitate de cetăţean al României şi de asigurat al CNAS, îmi rezerv şi eu dreptul de a mă alătura demersurilor domnului Doctor Vasile Astărastoae, președintele Colegiului Medicilor din România pe lângă autorităţile abilitate, cerând identificarea unei
metode alternative ca răspuns la solicitările pacienţilor care din motive de conştiinţă sau religioase refuză Cardul Naţional Electronic de Sănătate.

Menţionez faptul că, în precedent  au fost strânse deja cu mult peste 1.000.000 de semnături împotriva introducerii acestor acte biometrice.
Aşadar, unei asemenea mase mare de oameni nu i se pot încălca drepturi fundamentale garantate prin Constituţie la Art. 29, şi anume:
-Alineat (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale.
-Alineat (2) Libertatea conştiinţei este garantată…;

Refuzul ferm de a folosi cardul electronic de sănătate vine însoţit de următoarele argumente:
1. Îmi exercit dreptul constituţional de garantare a libertăţii conştiinţei, şi refuz să-mi dau acordul pentru acest card, solicitând conducerii Instituţiei dvs să găsească (păstreze) o soluţie care să nu-mi lezeze acest drept fundamental.
2. Toate documentele pentru D.E.S. (Dosarul Electronic de Sănătate)  arată că EXISTĂ posibilitatea legală a autentificării pacientului pe baza codului numeric personal (CNP) sau a codului de asigurat. Drept urmare, cardul de sănătate nu este necesar în mod real pentru funcţionalitatea sistemului D.E.S. Din punctul meu de vedere cardul de sănătate se prezintă în clipa de faţă ca o formă de fraudare a intereselor cetăţenilor români.
3. Consider că acest sistem încalcă FLAGRANT libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere a statelor totalitare.   Respingerea de către mine a cardului de sănătate este în primul rând un protest faţă de sistemul de supraveghere electronică generală ce se prefigurează în România!
4. Consider că înfiinţarea D.E.S. încalcă legea protecţiei datelor personale şi atentează extrem de grav dreptul la intimitate al cetăţenilor. În fapt, cred că se constituie într-un act de trădare naţională, întrucât existenţa unei baze de date online cu toate informaţiile despre starea de sănătate a cetăţenilor României echivalează cu oferirea acestor informaţii oricărui stat străin, oricărei organizaţii străine de interesele naţionale româneşti. Nu am încredere că o asemenea bază de date poate fi securizată real din moment ce instituţii mult mai competente decât autorităţile române au eşuat lamentabil să o facă, este de amintit faptul că elevi de liceu din România şi alte ţări au spart firewall-urile unor organizaţii de mare prestigiu ca N.A.S.A. ori N.A.T.O... Autorităţi care, chiar în ultima campanie electorală, dar şi în multe alte împrejurări, au fost descrise chiar de către parlamentari, foşti parlamentari şi alţi politicieni de frunte, ca fiind corupte şi incapabile!
Iar dacă Directorii de spitale, doctorii si personalul din Ministerul Sănătăţii vor avea acces în timp real la o bază enormă de date privind locaţia şi compatibilitatea tuturor organelor transplantabile,  aşadar de ce mă obligaţi să am  încredere în autorităţile a căror competenţă şi probitate morală este negată chiar de către cei care le conduc? Este de amintit că ţări ca Marea Britanie sau Japonia au înregistrat pierderi de informaţii la dimensiuni uriaşe din astfel de baze de date. Ştiaţi că după 4 ani de la implementare, Germania a suspendat proiectul cardului de sănătate electronic datorită lipsei de securitate şi confidenţialitate a sistemului şi datorită obiecţiilor aduse de medici care au manifestat în stradă? Informaţiile medicale ale unei ţări au o uriaşă importanţă strategică şi dezvăluie nenumărate puncte vulnerabile atât ale unor persoane importante cât şi ale populaţiei, în general. Mai mult, datele medicale ale populaţiei sunt de maxim interes pentru corporaţii farmaceutice şi alte organizaţii medicale, pentru grupările ce se ocupă cu traficul de organe sau comercializarea de medicamente etc. În faţa unui asemenea bloc de interese este evident că potenţialul real de securizare al D.E.S este practic nul. Simplul fapt că D.E.S. enumără de la punctul 1.1 (Descrierea generală a sistemului) nu mai puţin de 5 (cinci) categorii de persoane care pot accesa sistemul (medici, pacienţi, C.N.A.S., „instituţii medicale” şi Ministerul Sănătăţii) arată că breşele prin care informaţiile medicale se pot scurge spre terţi, au fost deja create. Astfel, orice organizaţie interesată poate oricând folosi ca paravan statutul de „instituţie medicală”, fiind SUFICIENT pentru a accesa baza de date.
Este evident că aceste informaţii publice sunt binecunoscute specialiştilor, ceea ce înseamnă că autorităţile au expus conştient ţara unei vulnerabilităţi fără precedent, faţă de care protestăm prin respingerea cardurilor de sănătate şi prin memoriul de faţă!
5. Respingerea de către noi a cardului de sănătate vine şi din cauza corupţiei instalate în Aparatul de STAT, implicit în Ministerul Sănătăţii, corupţie care produce înrobirea totală a claselor sociale.
Iar pentru un sistem onest, inutilitatea cardului de sănătate este mai mult decât evidentă! Datele medicale din acest card nu pot fi accesate în caz de urgenţă, deoarece într-un asemenea caz, posesorul nu mai poate spune parola cardului. Iar cum  medicii pot trece totuşi de parolă, iată încă o justificare a inutilităţii implementării acestui sistem de acte electronice..
Mai mult, câtă vreme există D.E.S. ca sistem centralizat de date medicale ce poate fi accesat de către orice medic pe baza CNP-ului sau codului de asigurat, cardul de sănătate devine perfect inutil, medicul putând oricând obţine prin internet – prin cablu sau wireless – informaţii mult mai bogate şi mult mai complete decât cele câteva care pot fi înscrise pe card. Iată încă o dovadă privind inutilitatea şi inoportunitatea introducerii acestor tipuri de acte.
De fapt, cardul electronic are două scopuri posibile, eventual simultan: (a) obţinerea unor profituri necinstite de la bugetul de stat de către politicienii şi funcţionarii care implementează sistemul şi de firma/firmele producătoare (şi de întreţinere) şi (b) vulnerabilizarea cetăţenilor faţă de sistemul de supraveghere, prin obişnuirea lui cu actele şi controalele electronice.
6. Respingem cardul de sănătate deoarece introducerea lui reprezintă o fariseică batjocorire a libertăţilor cetăţeneşti. În documentele D.E.S. revine de mai multe ori afirmaţia „acord”. Acord pentru activarea cardului, acord pentru organizarea dosarului, acord pentru date suplimentare înscrise pe card… S-ar părea că totul se face cu acordul cetăţeanului, dar apoi se spune că în lipsa cardului de sănătate „nu puteţi primi servicii medicale plătite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale!”.
Această ultimă afirmaţie constituie un şantaj, având ca miză chiar sănătatea şi viaţa asiguratului care, chiar dacă plăteşte asigurările de sănătate nu poate beneficia de ele decât prin acceptarea cardului de sănătate… cu acordul său exprimat în scris! Se merge chiar până la a-l sili pe asigurat să declare că „a fost informat corect, complet şi accesibil ca limbaj privitor la diagnosticele, datele medicale care doresc a fi înscrise pe cipul cardului”. Desigur, fără a avea nicio alternativă la această declaraţie! Iată şi aici o asemănare  izbitoare şi revoltătoare cu sistemele nazist sau communist unde  cetăţeanul trebuia să îşi „declare liber” adeziunea la system,  în caz contrar fiind de asemenea supus unor consecinţe directe care îi afectau sănătatea şi viaţa.
7. Este de observat că imensa majoritate a avantajelor D.ES., aşa cum sunt descrise ele în „Dosarul Electronic de Sănătate – informaţii generale”– sunt false, contradictorii şi exprimate într-un limbaj strict publicitar, lipsit de substanţă şi coerenţă. Pretenţia de „limitare a accesului la datele medicale” este strict publicitară câtă vreme numărul căilor de acces este extrem de mare, după cum se vede chiar din posibilităţile de accesare exprimate în paragraful „…accesul îmbunătăţit la servicii, într-un mod securizat”. Oricine a lucrat într-o instituţie ştie cât de securizat este un calculator sau un program la care trebuie să apeleze frecvent mulţi operatori, iar în acest caz chiar FOARTE mulţi operatori şi colaboratori în vederea „ consultării datelor clinice în timp real”, adică printr-o conexiune activă la internet cu securitate reală zero (singurele baze de date relativ sigure sunt cele la care nu se poate ajunge online). Alt exemplu de falsitate şi exprimare strict publicitară – spre a nu o numi înşelătorie – este „avantajul” exprimat prin „reducerea numărului de reexaminări, ale unui pacient, care nu sunt necesare”. Este evident că starea unui pacient se poate schimba foarte rapid şi orice medic responsabil va efectua reexaminări la fiecare revedere a pacientului şi chiar în condiţiile în care acesta a fost recent examinat de alt medic. Afirmaţia este goală de sens şi, din punct de vedere medical, îndeamnă la o superficialitate a tratării pacienţilor ce pune în primejdie viaţa acestora. Sunt doar câteva exemple din multele care îmi dau dreptul să am serioase motive de îndoială în privinţa onestităţii scopurilor reale ce stau la baza implementării proiectului  D.E.S – card electronic de sănătate. Drept pentru care protestăm împotriva lui şi îl respingem.
8. Un punct extrem de grav îl constituie şi uşurinţa cu care se pot modifica unele date din D.E.S., inclusiv a acordului pentru donarea de organe. Deşi se pretinde că asemenea modificări trebuie făcute cu acordul scris al asiguratului, în realitate nu există mijloc de verificare a existenţei acordului scris! Altfel spus, dacă cineva modifică dosarul, orice medic sau instituţie care îl accesează are obligaţia LEGALĂ să se conformeze dosarului electronic, fără a deţine şi facilitatea de a mai verifica autentificările scrise.
Există  şi o dilemă în declaraţiile autorităţilor peste care nu se poate trece: ori se dă un nivel ridicat de prioritate documentelor scrise şi atunci dosarul electronic devine inutil, ori se dă prioritate dosarului electronic şi modificările incorecte devin atotputernice! În forma de faţă orice individ cu cunoştinţe medii de operare pc va putea bifa opţiunea „Pacientul este de acord cu donarea”. Din acel moment, pacientul devine o simplă marfă pentru mafia traficului de organe. Victima  poate fi copilul oricărui cetăţean, fratele, sora, ruda sau prietenul oricăruia dintre noi. Zilnic dispar copii fără urmă, nemaifiind găsiţi vreodată. Zilnic sunt leşinuri, mici accidente sau jafuri pentru valori de câţiva lei. Ori, în funcţie de grupa sanguină şi alte caracteristici valoarea organelor interne ale unui copil sau adult – de la inimă sau rinichi la măduvă sau sânge – poate trece pe piaţa neagră a traficului de organe şi peste suma de 500.000 USD. Angajarea unui hacker, găsirea şi, dacă e nevoie, modificarea unui dosar, şi răpirea unei persoane se amortizează rapid din sume mult mai mici. Prin urmare, în loc să protejeze asiguratul şi să îi dea şanse mai bune de sănătate şi de viaţă, D.E.S. îl expune pe asigurat, transformându-l în potenţială victimă a mafiei de organe, fapt pentru care protestăm faţă de acest sistem şi îl respingem.
9. Vă amintim poziţia duhovnicului nostru, de veşnic amintire, Părintele Justin Pârvu, erou al rezistenţei împotriva sistemului totalitarist bolşevic. El a văzut zorii unui alt sistem totalitarist, manifestat în primul rând prin eforturile uriaşe de îndosariere electronică şi înrobire - supraveghere electronică a cetăţeanului. Având experienţa unui sistem totalitarist şi înţelegând viclenia „paşilor mărunţi” prin care asemenea sisteme s-au instalat în multe ţări de-a lungul istoriei, părintele Justin Pârvu s-a ridicat la luptă şi împotriva acestui nou sistem. El a izbutit să obţină recunoaşterea oficială de facto a dreptului cetăţenilor la alternative faţă de actele electronice. Noi, ducând mai departe aceeaşi luptă pentru libertatea omului, libertate pentru care Domnul nostru Iisus Hristos şi nenumăraţi ucenici ai Lui s-au jertfit, cerem aici o alternativă la dosarul electronic de sănătate şi aşa-numitul card electronic de sănătate. În cazul în care statul declară că nu vrea să asigure o astfel de alternativă cerem să se dea cetăţenilor libertatea elementară de a-şi redirecţiona taxele medicale de la CNAS către instituţiile particulare care pot asigura alternative convenabile pentru ei.   Şi acest drept este încălcat flagrant în prezentul proiect de lege. Iar dacă nu se vor acorda derogări favorabile de la lege pentru cei  ce refuză aceste acte electronice, vă aducem la cunoştinţă faptul că ne vom constitui parte civilă  atacând în Instanţa de Judecată ABUZURILE totalitare profund nedemocrate de care daţi dovadă, prin care conducerea M. S. denotă obedienţă, incompetenţă şi lipsă crasă de respect la adresa cetăţeanului!
10.      Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.
11.      Dimpotrivă, introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri.
12.      Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franța fraudele se fac în continuare fără nici o oprelişte, în cadrul unui sistem informatic de carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea – doar parţială – a acestui sistem a costat 1, 7 miliarde de euro.
13.      Nu există nici un fel de studii (de fezabilitate, de impact, de politici publice etc.) făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu avem date reale, probate, verificate, despre dimensiunea fraudelor, nu avem studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul etc.
14.      Încă o dovadă că sistemul este nesigur este dată de blocarea recentă a serverelor CAS. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.
15.      Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios. Astfel:
Nu există nici un audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale;
În acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale, şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţa statului şi a unor terţe entităţi? (conform legii, farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor).
Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, nici un fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenței – unei baze de date centralizate, cu informaţiile medicale despre persoană;
Singurul care devine transparent în faţa autorităţilor şi a terţelor entităţi este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale.
Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip – respectiv lipsa unei alternative – încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiinţei.
16. Reamintim faptul că MI, într-un răspuns către FOR, a precizat că ”prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituțional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.
17. Autorităţile au procedat în cel mai nefericit mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale:
au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor ÎNAINTEA organizării primei dezbateri publice asupra proiectului;
au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect;
au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului;
au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii;
au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.
18. Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni:
statul îşi suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, în mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei;
cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marja de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigura introducerea cardurilor cu cip obligatorii;
prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuză categorii întregi de populaţie (medici de familie, asiguraţi) de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi; acest lucru nu poate duce decât la anomie socială şi la suspiciune generalizată, vina pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţinând în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe.
19.   Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice,  consider că lipsa dreptului la opţiune afectează grav, şi de această dată, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.


Nume

Data



ALTE ARGUMENTE PROCEDURALE ŞI ETICE ÎMPOTRIVA CARDULUI DE SĂNĂTATE


Dr. Vasile Astărastoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară:
– Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comporta riscuri pe toate planurile !!!
– Cardul este numai APARENT in favoarea asiguraţilor.
– Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat . Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează
drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
– La Consiliul Europei există o presiune imensă din parteafirmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor.
– Forţa financiara uriaşă a acestor “rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ .
– Există riscul discriminării persoanelor, pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
– Datele medicale pot sa fie utilizate inclusiv pentru a distruge o persoana , mai ales intr-o societate conflictuală ca cea din România!!!
– Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice !!!
– Se introduce o noua taxa , fara ca populaţia sa fie intrebata, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
– In privinţa donării de organe : vom intra in circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări.
– Cui vor folosi organele luate de la romani ??? Ce bani si ce organizaţii sunt in joc ???
– Cine va apăra “prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele, pe milioane şi milioane de euro sau dolari ?
– Ca să înţelegem mai bine: in Spania (unde exista acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor , care nu au familiile alături de ei.
– Deci nu are cine să-i apere de reţelele de “transplant de organe” !!!
– Exista un comerţ ilicit de organe de transplant , este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.
– Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Si în cazul transplantului de organe tot medicii pot sa ajunga la abuzuri daca legea si autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face !!!
– Ultimul exemplu este A1H1 ( gripa porcină ). In acest moment s-a dovedit ca cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile .
– Cardul de sănătate cu microcip (putea sa fie si o varianta fără) creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale .
– Cardul de sănătate este “arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un ” furt al secolului ” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate, dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!
– Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă:CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE !!!
– Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plătide 2 ori asistenţa medicală.
– Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere .
– Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament . Ce minunăţie de neam suntem!!!
– Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică si obligatoriu şi plătit de “prostime”!!!
– Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de banda largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic !!!
– Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment:
– În Marea Britanie, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi.
Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementareaparţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat.
– De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat ?
Cine are interese în a controla românii si la capitolul sănătate şi organe ?
„Ştiaţi că aceste documente, sunt foarte nesigure existând posibilitatea de a fi citite modificate şi copiate (clonate) cu uşurinţă de către persoane neautorizate (hackeri, terorişti etc.) care pot fura identitatea unei persoane şi pot săvârşi infracţiuni în numele acelei persoanei care ulterior va suferi rigorile legii pentru fapte pe care nu le-a săvârşit?
Ştiaţi că din cauza vulnerabilităţii sistemului informatic în Anglia s-au pierdut datele a 93% din asiguraţii sistemului de sănătate?
Ştiaţi că între 500.000 şi 1.000.000 din cele 6,5 milioane de paşapoarte biometrice ce se află în circulaţie în Franţa sunt false?
Ştiaţi că informaţia stocată în cardurile de sănătate electronice poate fi citită neautorizat de către traficanţii de organe transformând posesorul unui asemenea document într-o pradă atractivă?
Ştiaţi că, cetăţeanul devine vulnerabil în faţa firmelor de asigurare (care vor refuza să asigure persoane ale căror boli grave le cunosc din sistemul electronic sau vor mări preţurile asigurărilor), angajatorilor (care vor putea discrimina unele persoane în funcţie de datele lor medicale), şi mai ales a propriului stat în cazul în care regimuri nedemocratice ar putea ajunge la putere?
Ştiaţi că prin intermediul documentelor electronice la purtător se colectează informaţii detaliate şi complexe despre cetăţeni care se adaugă în baze de date extinse? Ştiaţi că prin intermediul acestor informaţii, plus informaţiile colectate prin intermediul cardurilor bancare, plus înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice şi a email-urilor, etc., prin prelucrarea şi corelarea datelor cu ajutorul unor programe informatice specializate se va putea determina unde se află, ce face şi chiar cum gândeşte fiecare cetăţean?
Ştiaţi că în Anglia prin legea „Identity Documents Act 2010″ s-a hotărât renunţarea la buletinele de identitate electronice introduse prin legea „Identity Cards Act 2006″, iar pe 21 februarie 2011 a fost distrusă baza de date aferentă?
Ştiaţi că după 4 ani de la implementare, Germania a suspendat proiectul cardului de sănătate electronic, datorită lipsei de securitate şi confidenţialitate a sistemului şi datorită obiecţiilor aduse de medici care au manifestat în stradă?”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă salut! Vă rugăm folosiţi comentarii decente în duh ortodox!