joi, 3 octombrie 2013

Cum si cand a fost inlocuit termenul de „tigan” cu cel de „rom”? Ce s-a urmarit?


Propunere Jurnalul Naţional: “Ţigan” în loc de “rom”

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român prezentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom. Ca urmare, Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului “ţigan” în loc de “rom”, atât în plan intern, cât şi internaţional pentru a evita confuzia. În plan intern, folosirea cuvântului “rom” este reglementată printr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni interne asupra autorităţilor române de a schimba un alt memorandum din 1995 care instituise folosirea termenului de ţigan.

Dar cum s-a ajuns ca în loc de “ţigan” să fie folosit termenul “rom”? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul personal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de “romi” în loc de “ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată. “Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (…) Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română! Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema? Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împotriva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungurii, ca şi spaniolii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii». Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile… românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este….»”, spune Urban. Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. “Gypsy”, în engleză, “zigeuner” şi “sinti” sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de “gitanes”, iar în spaniolă “gitano”. În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de “tattan” (tătari).
PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR
Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presiuni continue pentru folosirea termenului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului “rom”. Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului “ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii cu numele poporului român. Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespondenţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează.
TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALEL
În memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că “în ultima perioadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-ministru, pentru utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se impună. Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţionale, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale militante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (…) Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. Această propunere răspunde presiunii exercitate de majoritatea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comunitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor”.
TĂRICEANU A SPUS NU
Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a readus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român. Numai că, potrivit unui document oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu revenirea la folosirea termenului de “ţigan” pe motiv că “este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice”. Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului “rom”, Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte “să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv “aven ametza”), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pentru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor”. Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/1995 care reglementează că “orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceasta”, Guvernul Tăriceanu comentând că astfel ” persoanele aparţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi. De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul României: lit. m) limba romani»”.

Comentariu saccsiv:

Ce s-a intamplat de la inceputul lui 2009 si pana acum? Am ramas cu termenul de rom. Iar tiganii au ajuns sa faca mari probleme si in Franta. Dar francezii o rezolva politic corect.

Iata ce aflam din articolul Ministrul francez de Interne atacă dur românii:

Ministrul francez de Interne, Claude Gueant, a criticat duminică “delincvenţa comisă de români” în Franţa, “deosebit de crudă deoarece utilizează mult copiii”, dar a negat că el ar stigmatiza romii, potrivit Mediafax.

“La Paris, şi nu numai la Paris din păcate, avem de câţiva ani, şi chiar şi anul acesta, o recrudescenţă foarte importantă a delincvenţei comise de români. E o delincvenţă care este de altfel deosebit de crudă deoarece utilizează mult copiii”, a declarat Claude Gueant pentru postul BFMTV.

Ministrul a şi explicat atitudinea lui: “Mă aflam la Strasbourg săptămâna trecută, am aflat ceva ce nu ştiam: familiile vând fete tinere cu 120.000 de euro pentru un an, pentru a se consacra furtului. Ele trebuie să ramburseze cei 120.000 de euro în cursul anului”.

Interesantă este atitudinea lui, pentru că deşi nu se teme să critice românii, are mare grijă în a nu fi acuzat de discriminare de către romi. “Nu am pronunţat niciodată cuvântul rom. Vorbesc despre români pentru că există un număr de subiecte care trebuie explicate”, s-a apărat Gueant.

Claude Gueant încearcă să lupte împotriva “delicvenţei române”, precizând că românii reprezintă o persoană din zece deferite justiţiei la Paris, iar una dintre măsurile pe care vrea să le adopte ar fi trimiterea în ţara de origine a delicvenţilor.

Comentariu saccsiv:

Asadar, este incorect politic sa declari ca tiganii fac un lucru rau, dar este extrem de corect politic sa declari ca tiganii sunt romani, de care romani poti spune mai apoi orice. Si e si la indemana: rom – romani …

Ce se doreste pana la urma? Sunt scenarii care simplificat suna cam asa: Transilvania alipita la Ungaria, Moldova alipita la Republica Moldova, Dobrogea la Bulgari, Oltenia extinsa sa fie un soi de regat sau republica tiganeasca. Iar Romania sa ramana cel mult un teritoriu in jurul Bucurestiului, dar probabil cu alta denumire. Deja multi militanti tigani ii numesc pe romani: vlahi … Iar in privinta asta chiar unii dintre romani le dau apa la moara, indirect, atunci cand promoveaza ideea de a nu ne mai numi romani. Asadar, nu doar ca vom ramane fara teritoriu, ci si fara denumire.

Si atunci are o noima indarjirea cu care dusmanii neamului romanesc au impus termenul de rom. Pe de alta parte, de ce nu se impune legea in tarile vestice in care tiganii fac probleme? Ca pana la urma asta este de fapt problema. Ii lasa sa-si faca cartiere de carton si apoi striga: vai, orasele de carton. Ii lasa sa zburde la furat pe bulevarde si apoi urla: vai, delicventii. Apoi le darama sandramaua … pe care o vor ridica in alta parte. Sau vizionam filmulete cu panacotari si … atat. De ce nu-i integreaza? Sau se pricep doar la dat lectii Romaniei? Oare nu pot sau nu cumva mai degraba nu doresc sa-i integreze? Caci integrati nu mai pot fi ulterior folositi. Caci integrati nu mai pot fi apoi deportati intr-o tara a lor, sa zicem Oltenia …

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă salut! Vă rugăm folosiţi comentarii decente în duh ortodox!